Istoria legislatiei de mediu a Uniunii Europene
Aceasta prezentare acopera istoria legislatiei de mediu a Uniunii Europene. Multe aspecte de mediu care fac obiectul unor dezbateri in prezent au o istorie indelungata. Aspectele de mediu au inceput sa fie constientizate la nivel general in anii 1960. Legislatorii comunitari au recunoscut nevoia de a crea standarde comune pentru protectia consumatorilor in scopul de a asigura libera circulatie a bunurilor intre statele membre. Dupa prima Conferinta de Mediu a Organizatiei Natiunilor Unite de la Stockholm, din 1972, Comunitatea Europeana a adoptat primul din cele sase programe de actiune pentru mediu, iar acest prim program (1973-1976) a stabilit principiile si prioritatile pentru a-si orienta politicile in viitor.
Al doilea Program de Actiune pentru Mediu (EAP) (1977 - 1981) este continuarea primului program in termeni de abordare si obiectiv, aducand in plus o gama extinsa de probleme care necesitau solutionare. Protectia Naturii a primit o atentie deosebita. Primul si al doilea Program de Actiune pentru Mediu au stabilit liste detaliate de actiuni menite sa tina sub control toate problemele de poluare. S-au prevazut unsprezece principii si prioritati pentru politicile de mediu, care au ramas valabile in programele de actiune ulterioare.
Al treilea Program de Actiune pentru Mediu (1982 - 1986) a fost adoptat in 1982 si incerca sa furnizeze o strategie globala pentru protectia mediului si a resurselor naturale in interiorul Comunitatii Europene. Prin acest program, atentia s-a deplasat de la controlul poluarii, indreptandu-se asupra prevenirii poluarii si conceptul de protectie a mediului s-a extins pentru a incorpora planificarea dezvoltarii urbane si integrarea preocuparilor de mediu in celelalte politici ale Comunitatii Europene.
Al patrulea Program de Actiune pentru Mediu (1987-1992) a dat substanta noilor obligatii de integrare a dimensiunii de mediu in alte politici ale Comunitatii prin reliefarea a patru zone de activitate: punerea in aplicare a legislatiei comunitare existente, reglementarea tuturor efectelor pe care „substantele” si „sursele” poluante le au asupra mediului, acces public sporit la informatie si comunicarea informatiei si crearea locurilor de munca. Acesta a fost angajamentul initial pentru reorientarea strategica a politicilor de mediu in Comunitatea Europeana. "Dezvoltarea durabila" a devenit treptat o referinta normativa pentru politica de mediu in Uniunea Europeana incepand din anii 1990.
Reorientarea strategica vizibila la sfarsitul celui de-al patrulea AP a fost formulata ulterior in mod explicit in al cincilea Program de Actiune pentru Mediu (1993 -2000). Abordarea si strategia in sens general prevazute de al cincilea EAP erau diferite de programele anterioare. Dupa cum sugereaza titlul 'Scop: Durabilitatea', programul a prevazut obiective pe termen mai lung si s-a concentrat pe o abordare globala. Legislatia pentru al cincilea EAP la sfarsitul anilor ’90 era impresionanta. Aceasta cuprindea: o legislatie-cadru noua, complexa si holistica, precum Directiva privind calitatea aerului inconjurator (1996/62), Directiva - Cadru privind apa (2000/60) sau Directiva privind prevenirea si controlul integrat al poluarii (1996/61), ce formulau un program de lucru ambitios pentru cateva decenii.
In continuare, elaborarea politicilor la nivelul Uniunii Europene a devenit un proces cu un caracter participativ sporit, in care ONG-urile din domeniul mediului au fost invitate sa ocupe un rol in comitete, retelele de experti si in numeroase procese consultative si, pe cale de consecinta, sa contrabalanseze usor influenta procesului de lobbying din partea industriasilor la toate nivelele Comisiei.
Al saselea EAP este o decizie a Parlamentului European si al Consiliului adoptata la 22 iulie 2002. Programul stabileste cadrul pentru procesul legislativ in domeniul mediului in Uniunea Europeana pentru perioada 2002-2012 si subliniaza actiunile care trebuie intreprinse pentru a indeplini obiectivele prevazute. Al saselea Program de Actiune pentru Mediu identifica patru domenii prioritare: schimbarile climatice, natura si biodiversitatea, mediul si sanatatea si resursele naturale si deseurile. Al saselea EAP promoveaza integrarea deplina a cerintelor de protectie a mediului in toate politicile si actiunile Comunitatii si furnizeaza componenta de mediu a strategiei Comunitatii pentru dezvoltare durabila.