Serviciul universal si drepturile utilizatorilor

Scopul a fost acela de a explora modul in care cadrul UE asigura obiectivele sociale importante acolo unde piata nu poate face acest lucru. De asemenea, au fost studiate cerintele specifice pentru protectia drepturilor utilizatorilor.

Materialul aprofundat in timpul sesiunii s-a bazat pe urmatoarele fragmente din:
- http://ec.europa.eu/information_society/policy/ecomm/index_en.htm

Directiva privind serviciul universal a stabilit principiile serviciului universal bazat pe nevoia de a mentine o retea sigura pentru ca toti cetatenii sa acceseze serviciile de comunicare de baza, de o calitate rezonabila si de incredere si la un pret accesibil, in urma liberalizarii sectorului de telecomunicatii in 1998. Aceasta nevoie nu a putut fi acoperita doar prin legea concurentei.

Directiva garanteaza dreptul cetatenilor de a efectua si primi apeluri locale, nationale si internationale, faxuri si operatiuni de comunicare de date dintr-o locatie fixa, asigurand in acelasi timp un numar suficient de telefoane publice disponibile in zone publice. Aceste servicii trebuie sa fie disponibile la o calitate specificata pentru toti consumatorii finali din teritoriu, indiferent de locatia geografica.

Conform obligatiilor serviciului universal, cetatenii trebuie sa poata accesa serviciile telefonice publice disponibile, precum intrari in cartea de telefon, servicii de asistenta cu operator si servicii de urgenta. Apelurile la numarul de urgenta european "112" pot fi efectuate din orice tara din UE, gratuit, de la orice telefon, inclusiv de la telefoanele publice. De asemenea fiecare tara trebuie sa creeze o carte de telefon care sa includa toti abonatii disponibili si sa fie disponibila tuturor utilizatorilor finali.

Comisia Europeana revizuieste setul de servicii de comunicatii de baza la fiecare trei ani. O conditie (care este necesara, dar nu suficienta) pentru ca un serviciu nou sa fie considerat ca fiind "serviciu de comunicatii de baza" este ca trebuie sa fie considerat esential pentru incluziunea sociala, respectiv ar trebui utilizat de majoritatea oamenilor/gospodariilor.

Persoane cu dizabilitati

In cazul utilizatorilor cu dizabilitati si al persoanelor cu nevoi speciale, Directiva obliga Statele Membre sa ia masurile adecvate pentru a garanta accesul la toate serviciile telefonice publice si disponibilitatea acestora. Astfel de masuri ar putea include transformarea telefoanelor publice asa incat sa fie accesibile pentru persoanele cu dizabilitati, furnizarea de telefoane publice cu text pentru persoanele cu deficit auditiv sau verbal.

Disponibilitate, tarife si calitate

Pentru a asigura accesul la servicii pentru oamenii cu nevoi sociale speciale sau cu venituri mici, Statele Membre pot furniza optiuni tarifare sau pachete diferite fata de cele oferite in mod obisnuit clientilor. De asemenea, utilizatorii trebuie sa isi poata monitoriza si controla cheltuielile beneficiind de facilitati speciale precum factura detaliata, posibilitatea de a bloca selectiv anumite apeluri, de exemplu apelurile cu pret ridicat la servicii premium, mijloace de pre-plata sau platile esalonate in timp. Totusi, consumatorii trebuie sa suporte o parte din costul serviciului. In plus, in timp ce cei care nu-si achita factura pot fi protejati de deconectarea imediata in anumite cazuri (de exemplu in timpul unei dispute nesolutionate despre facturile cu valoare ridicata pentru serviciile cu rata premium) nu se pot astepta sa pastreze linia telefonica pe timp nedefinit. Calitatea este un alt element cheie monitorizat de autoritatile nationale de reglementare, care pot lua masuri unde acestea sunt necesare.

Finantarea Serviciului universal

Furnizarea unui set de baza de servicii de comunicatii pentru utilizatorii finali are un pret. De aceea, Directiva serviciului universal permite compensarea furnizorilor din fondurile publice sau printr-un acord de alocare a costurilor intre furnizori, daca se demonstreaza ca au pierderi sau inregistreaza costuri nete care depasesc standardele comerciale normale, respectand obligatiile serviciului universal.

Statele Membre sunt libere sa depaseasca cerintele minime stabilite in Directiva, singura mentiune fiind ca nicio alta obligatie nu poate fi finantata printr-o taxa suplimentara aplicata furnizorilor de servicii de telecomunicatii.