Ce este o intreprindere?
Acest termen nu este definit in Tratate insa semnificatia sa este stabilita, in mod rezonabil, ca rezultat al jurisprudentei. Comisia a publicat urmatoarele doua definitii pe site-ul web al DG Competition la adresa:
http://ec.europa.eu/comm/competition/general_info/u_en.html#t62
Intreprindere
In scopul legii antitrust a UE, orice entitate angajata intr-o activitate economica, respectiv care consta in furnizarea de bunuri sau servicii pe o piata data, indiferent de statutul sau legal si modul in care este finantata, este considerata o intreprindere. Pentru a se incadra in definitie nu este necesara o intentie de a obtine profit, iar organele publice nu sunt excluse. Regulile care guverneaza concentratiile vorbesc despre "intreprinderile in cauza", adica participantii directi la o fuziune sau la dobandirea controlului.
Intreprindere publica
O intreprindere asupra careia autoritatile publice exercita o influenta dominanta in mod direct sau indirect, in virtutea dreptului de proprietate propriu, a participarii financiare sau a regulilor care o guverneaza. O influenta dominanta a autoritatilor publice este presupusa in special atunci cand: a) detine partea majoritara a capitalului subscris al companiei, b) controleaza majoritatea voturilor atasate de actiunile emise de intreprindere sau c) sunt in masura sa desemneze mai mult de jumatate din membrii organelor administrative, manageriale sau de supraveghere ale intreprinderii.
Iata o analiza legala tipica efectuata pentru un grup de companii care doreau sa inteleaga daca afacerile lor se incadreaza in domeniul de aplicare al regulilor concurentei.
In centrul aplicarii potentiale a articolului 82 la comportamentul pe piata se afla interpretarea juridica a termenului "intreprindere". Desi face referire la acest termen in mai multe locuri, Tratatul CE nu defineste conceptul. De-a lungul timpului, curtile internationale au cautat sa impuna o definitie larga a notiunii de intreprindere, permitand astfel Comunitatii sa-si sporeasca competentele pe toate pietele aflate in parametrii Tratatului CE. Avocatul general Roemer a propus o definitie utila timpurie a termenului in Italia v Consiliul [Cazul 32/65] declarand ca "pe langa formele legale sau scopul castigului, intreprinderile sunt persoane fizice sau juridice care iau parte activ si independent la afacere si astfel nu sunt angajate intr-o activitate pur privata". In cazurile care implica operatori economici privati, Curtea de Justitie nu s-a opus interpretarii extensive a termenului, cuprinzand in sfera sa orice punere in comun de resurse stabilita pentru a realiza activitati economice, inclusiv companiile, parteneriatele, comerciantii unici sau asociatiile. In Van Landewyck (Heintz) Sarl v Comisia [Cazul 209-215/78], Curtea de Justitie a sustinut ca orice entitate angajata intr-o activitate comerciala este capabila sa indeplineasca definitia unei intreprinderi, chiar si in absenta obtinerii profitului.
Identificarea juridica a acestor organisme publice care sunt "intreprinderi" si cad sub incidenta regulilor concurentei este mai interesanta. In Hofner si Elser v Macrotron GmBH [Cazul C-41/90], Curtea de Justitie a considerat orice entitate angajata intr-o activitate economica drept intreprindere, in sensul regulilor concurentei, fara a tine seama de statutul sau legal si de modul in care este finantata. Definitia este utila. Totusi, este necesara o privire mai atenta asupra criteriilor juridice utilizate pentru a identifica care organisme publice se incadreaza sau nu in sfera articolului 82. La inceput, abordarea Curtii de Justitie se concentra pe activitatile de piata ale organismelor de stat, fie organisme de reglementare, fie operatori economici. In Comisia v Italia [Cazul 118/85] hotararea recunoaste ca "Statul poate actiona fie prin exercitarea puterii publice fie prin realizarea de activitati economice de natura industriala sau comerciala, oferind bunuri si servicii pe piata."
Pentru a permite executarea paragrafului 82 impotriva oricarui organism public, este esentiala demonstrarea implicarii organismului respectiv in activitati cu caracter comercial sau economic. In consecinta, acolo unde organismele publice exercita autoritatea de stat in scopul reglementarii pietei, jurisprudenta reflecta faptul ca acele organisme vor iesi in afara domeniului de aplicare al paragrafului 82 atat timp cat nu participa sau nu concureaza pe piata. Astfel, in Diego Cali & Figli Srl v Servizi Ecologici Porto di Genova SpA [Cazul 343/95], activitatile care fac parte din functiile esentiale ale unui stat membru nu vor constitui activitati economice in sensul legii comunitare a concurentei.
Clasificarea in baza paragrafului 82 a oricarei entitati publice ca intreprindere depinde in intregime de natura economica a activitatii intreprinse de aceasta. Jurisprudenta comunitatii releva faptul ca activitatile de natura economica ale organelor publice vor fi tratate conform paragrafului 82 de catre Curtile de justitie, tratand in acelasi timp comportamentul aceluiasi organism de natura non-economica sau de reglementare in afara prevederilor referitoare la concurenta. Avocatii care actioneaza pentru sau impotriva organelor publice cu citarea paragrafului 82 trebuie sa asigure suportul adecvat pentru dovezile economice si legale pentru a stabili, spre satisfactia Curtilor, extinderea exacta a activitatilor economice si non-economice realizate de acele organisme publice.
Avocatul general Maduro in FENIN v Comisia [Cazul C-205/03 P] este de parere ca abordarea traditionala a curtilor Comisiei pentru a stabili daca un organism public este o intreprindere in domeniul de aplicare al paragrafului 82 se rezuma la aplicarea simultana a doua teste: criteriul de comparatie si testele de participare pe piata.
Testul criteriului de comparatie se concentreaza pe posibilitatea ca activitatea unui organism public sa fie sau nu prestata de operatori privati, cu scopul de a determina daca activitatea este sau nu de natura economica. Acolo unde o activitate poate fi realizata doar de un organism public iar aceasta nu poate fi realizata de o entitate privata, acel organism nu poate fi considerat o intreprindere, sub incidenta paragrafului 82. In Hofner si Elser, o activitate a fost considerata activitate economica din moment ce "angajarea de personal a fost intotdeauna si nu este neaparat realizata de entitati publice", in timp ce in Firma Ambulanz Glockner v Landkreis Sudwestpfalz [Cazul C-475/99], organismele de sanatate publica care furnizau servicii de asistenta in cazuri de urgenta au fost considerate intreprinderi, subiect al legilor concurentei, in baza faptului ca ”aceste activitati nu au fost intotdeauna si nu sunt in mod necesar desfasurate de asemenea organizatii sau autoritati publice”.
Totusi, argumentarea unui caz doar pe testul criteriului comparativ este problematica. Avocatul general Maduro declara ca: "Criteriul comparativ aplicat literal permite includerea oricarei activitati in domeniul de aplicare a legii concurentei. Aproape toate activitatile pot fi realizate de operatori privati.” In consecinta, curtile au fost nevoite sa delimiteze domeniul de aplicare a acestui test prin aplicarea concomitenta testului de participare pe piata. In cadrul testului de participare pe piata, nu este luat in considerare si decisiv doar simplul fapt ca in teorie, operatorii privati pot realiza activitati economice pe o piata data. Mai degraba este faptul ca acele activitati sunt realizate in practica in cadrul statului membru respectiv in baza conditiilor pietei care determina aplicarea articolului 82. Astfel de conditii de piata sunt delimitate de comportamentul adoptat cu scopul capitalizarii, spre deosebire de activitatile urmarite exclusiv conform principiului solidaritatii.
In Comisia v Italy [Cazul C-35/96], nu s-a contestat faptul ca organismul public a participat pe piata, pana la a "oferi bunuri si servicii pe piata relevanta". Curtea de Justitie a sustinut ca organismele publice sunt intreprinderi in sensul regulilor concurentei acolo unde "ofera spre plata servicii [...] care au legatura in special cu importul, exportul si tranzitul de bunuri, precum si alte servicii complementare precum servicii in zonele monetara, comerciala si fiscala". In anumite cazuri, este necesara o legatura directa intre participarea pe piata si realizarea activitatilor economice. Totusi, in Hofner si Elser curtea s-a aratat ea insasi interesata sa demonstreze natura economica a activitatii realizate de organismul public acolo unde statul membru permite participarea intreprinderilor private pe aceeasi piata relevanta.
Putem spune ca, intr-un numar de cazuri recente, testele comparativ si de participare pe piata au fost rafinate. In Ambulanz Glockner se afirma ca "orice activitate care consta in furnizarea de bunuri, servicii pe o piata data este o activitate economica" in sensul legii concurentei aplicabila in Comunitate. In FFSA si Ceilalti v Comisia [Cazul T-106/96], simplul fapt ca o entitate "este un organism nonprofit nu priveaza activitatea pe care o realizeaza de natura ei economica din moment ce [...] acea activitate poate da nastere unui comportament pe care regulile concurentei il penalizeaza".
Aceste hotarari recente sunt in conformitate cu abordarea curtii in cazul Van Landewyck. Chiar si atunci cand organismul public efectueaza o activitate non profit, pot exista participari pe piata capabile de a submina obiectivele legii concurentei.
Tratatul CE insusi ofera indrumare despre acele activitati care pot fi considerate economice sau non-economice in sensul articolului 82. Articolele 30, 45 si 46 ale Tratatului CE stabilesc lista temeiurilor non-economice pe care se pot baza statele membre pentru a justifica obstacolele de stat catre comertul intra-comunitar de bunuri si servicii. Pe langa temeiurile identificate se afla si protectia sanatatii publice. Exercitarea de catre statele membre a dreptului stipulat in articolele 30 sau 46 de a restrange comertul de bunuri si servicii inter-state in acest temei, se supune totusi prevederilor superioare ale legislatiei comunitare. Dreptul se supune doctrinelor proportionalitatii Comunitatii si nu poate opera ca justificare pentru discriminarea arbitrara sau impunerea de restrictii mascate asupra comertului, cu incalcarea prevederilor din articolele 28, 29 sau 49. In mod similar, in timp ce articolul 152(5) cere Comunitatii sa respecte responsabilitatea statelor membre pentru organizarea si furnizarea de servicii de sanatate si ingrijire medicala ca in sfera dispozitiei privind sanatatea publica, nu inseamna ca organismele de sanatate publica sa aiba comportamente abuzive cu impunitate care deformeaza concurenta in pietele furnizoare sau beneficiare, cu incalcarea spiritului si prevederilor superioare ale articolului 82.